25-Concursuri cu porumbei

Multitudinea raselor de porumbei şi frumuseţea zborului acestora îi face pe crescătorii începatori să se lege de porumbeii lor o viaţa întreagă. Datorită faptului că porumbeii pot atinge viteze în zbor de 90 km/oră, că pot zbura până la 2000 de metri înalţime, dar şi felul în care se rotesc în aer îi face pe aceştia să participe la întreceri, să îşi măsoare puterile cu alţi porumbei, sau doar să ne încânte cu frumuseţea lor.
Porumbeii se pot întrece în zbor, dar pot participa şi la concursuri de frumuseţe. Cel din urmă tip este dedicat porumbeilor de ornament, şi sub nici o formă nu ar trebui ca un porumbel dintr-o rasă de zbor sa fie forţat să stea într-o cuşcă atunci când scopul lui este să zboare. Ne vom referi în acest capitol la porumbeii de zbor, cu porumbei rotitori, jucători şi voiajori şi nu la porumbeii de ornament.

Porumbeii de zbor
Porumbeii rotitori şi jucători. Metoda prin care se întrec aceşti porumbei nu este pe distanţe lungi, cronometrând care ajunge primul. Ei sunt notaţi după abilităţile lor de zbor în înalţime şi de jocurile pe care aceştia la fac în aer (tumbe, rotiri). Punctajele sunt diferite în funcţie de rasă, fiecare moştenind erediar anumite capabilităţi de zbor.
Porumbeii rotitori sunt judecaţi după înălţimea zborului, durata şi viteza sa. Ei zboară în înalţime singuri sau în stol şi la o anumită altitudine vor face cercuri în zbor o oarecare perioadă de timp.
Porumbeii jucători, în schimb, sunt judecaţi după jocul care îl practică în aer. Mai concret, după rostogolirile peste cap în zbor. Ei se înalţă la altitudini mari şi de acolo se rostogolesc în jos, de mai multe ori, în majoritatea cazurilor atingând viteze mari.
Porumbeii rotitori şi jucători trebuie să se înalţe bine, să zboare cât de mult şi cât mai strâns şi să nu cadă. Nu toţi porumbeii dintr-o rasă au obligatoriu aptitudini de zbor. Unii nu se vor inălţa şi nu vor zbura suficient pentru a putea participa la concursuri. Totuşi, ei pot transmite genetic abilitatea de joc.
Porumbeii voiajori. Sportul cu porumbeii voiajori implică eliberarea acestora la o anumită distanţă de casă. Timpul necesar parcurgerii distanţei este măsurat şi comparat cu a altor porumbei pentru a determina care porumbel a atins cea mai mare viteză în drumul său spre adăpost. Porumbeii voiajori au un dezvoltat simţ de orientare, reuşind astfel să-şi găsească drumul spre casă de la sute de km distanţă. Cercetările au demonstrat că porumbeii se ghidează după câmpul electromagnetic al pământului. Vom discuta ulterior despre acest aspect.
Desfăşurarea concursurilor de zbor cu porumbei
Concursurile de zbor acceptă în general toate rasele de zbor. Aceste concursuri împart rasele în diverse grupe şi clase de zbor, în funcţie de stilul de zbor şi aptitudinile porumbeilor dintr-o rasă anume. Se va lua în considerare dacă porumbeii sunt rotitori sau jucători, dacă practică un zbor lent sau rapid şi dacă sunt zburători de durată sau de înălţime. Baremul este stabilit individual fiecărei rase.
Pentru ca un crescător să poată participa la concursuri cu porumbeii sai, el trebuie să aibă grijă ca mai multe cerinţe să fie îndeplinite. Prima dintre ele se referă la indentificarea în mod unic a fiecărui porumbel. Acest lucru se realizează cu ajutorul inelelor ce se pun la piciorul porumbelului atunci când acesta este pui, iar odata devenit adult, inelul trebuie să fie imposibil de scos de pe picior. Pe inel este inscripţionat un numar unic de identificare ce constă din indentificatorul ţării din care face parte (în cazul Romaniei acesta este RO), urmat de cifre. Acestea se distribuie de către cluburile de porumbei recunoscute de EFU - European Flugtippler Union.
Al doilea lucru de care un crescător trebuie să aibă grijă se referă la un adăpost special creat pentru porumbei, un adăpost ce trebuie să aibă în mod obligatoriu o trapă de intrare pentru porumbei prin care aceştia să intre atunci cand se întorc de la concurs. De asemenea, pe lângă adăpostul bine-întreţinut, porumbeii trebuie să aibă un certificat sanitar-veterinar care să confirme o stare bună de sănătate a porumbelului.
Porumbeii, împarţiţi pe categorii de zbor, vor fi transportaţi către destinaţia de lansare a lor, care, în funcţie de categoria de zbor, poate începe de la 100 de km şi poate depăşi 1000 de km distanţă de locul unde trebuie să ajungă porumbeii. Ziua desfăşurării concursului trebuie să fie o zi cu vreme favorabilă, fără ploi sau vânturi puternice. În cazul în care apar astfel de fenomene meteorologice care nu au putut fi prevăzute, concursul se va reprograma.
Locul de lansare a porumbeilor este ales în mod adecvat, calculându-se distanţa în linie dreaptă faţă de crescătoria fiecărui participant. Porumbeii se lansează concomitent, fiind la început un stol imens cu tentaţia de a zbura împreună. Tocmai aici se vor diferenţia porumbeii, în funcţie de inteligenţa şi antrenamentul lor, în abilitatea de a se depărta de grup în funcţie drumul pe care fiecare porumbel îl are de parcurs individual. Se consideră ajuns la destinaţie porumbelul care intră în adăpost si nu doar daca este în apropiere, şi se asează lângă adăpost. Fiecare crescător are un dispozitiv de stabilire a momentului în care a ajuns porumbelul, care analizează clema de la piciorul porumbelului, clema care a fost pusă înaintea lansarii lui.
Concursurile au loc de primăvara şi până toamna. La aceste concursuri participă în general crescătorii cu porumbei maturi, nascuţi cel puţin cu un an înainte, deşi nu este o regulă generală. Totuşi, la finalul acestor concursuri, se mai organizează şi altele, cu porumbei tineri, născuţi chiar în acel an.

Rase de porumbei pentru concursuri
Iubitorii de porumbei care doresc să înceapă acest sport al columbofiliei, întâmpină uneori dificultăţi în alegerea uneia sau a mai multor rase pentru concursuri. Alegerea unei rase depinde de multe lucruri. În primul rând, contează tipul de concurs la care viitorul crescător va dori să participe. Sunt rase pentru concursuri de ornament sau pentru concursuri de zbor, care la randul lor pot fi concursuri de viteză sau concursuri de zbor în înalţime.
În al doilea rând contează timpul, spaţiul şi dispoziţia crescătorului de a avea grijă de porumbei. Unii porumbei sunt mai pretentioşi, au nevoie de o îngrijire deosebită şi un spaţiu mai mare de creştere. Un exemplu de acest gen ar fi porumbeii Iacobini (Gulerati). Alţi porumbei sunt mai puţin pretenţioşi şi nu au necesităţii prea ridicate. În această categorie se includ Rollerii.
Concursurile cu porumbei au standarde pentru fiecare rasă. Astfel, fiecare porumbel va fi catalogat şi evaluat după caracteristicile specifice rasei sale. Acest lucru este valabil atât la porumbeii de ornament, cât şi la porumbeii de zbor. În funcţie de aceste standarde, crescătorul trebuie să întreţină exemplarele rasei astfel încât să corespundă cerinţelor.
De aceea, este foarte important ca fiecare crescător să se înscrie într-un club de columbofilie ce se află in zona crescătoriei sale. Prin aceste cluburi, crescătorii îşi înregistreaza porumbeii şi pot participa cu ei la concursuri. Tot aici, ei află şi rasele cu care se participă la concursurile organizate în acea zonă. Astfel, în funcţie de acest lucru, crescătorii pot decide ce rase de porumbei vor dori să creasca.

Picture
Alegerea porumbeilor potriviţi
Pentru a avea succese cu porumbeii, trebuie să ştii să ii alegi. Crescătorii care îşi aleg cu grijă porumbeii, şi care renunţă la cei slabi, sunt cei care se menţin în fruntea clasamentelor la fiecare concurs.
În primul rând, în momentul în care îţi achiziţionezi porumbeii, trebuie să fii atent la modul de creştere a celui care îi deţine. Dacă îi creşte cu medicamente,atunci acela nu este crescătorul de la care vrei să-ţi iei porumbeii. Medicamentele au fost create pentru a combate bolile, iar porumbeii care au nevoie constantă de medicamente au un sistem imunitar slab.
Deoarece porumbeii au o memorie foarte bună şi un sistem de ghidare după care vor şti mereu cum să se întoarcă acasă, este mai bine ca pentru început, să se achiziţioneze pui din părinţi cu origini bune, căci un porumbel crescut deja într-un porumbar se va întoarce toată viaţa în acel loc. Există mulţi porumbei care preferă să nu mănânce decât să intre în alt adăpost sau porumbei care după ce au fost închişi ani întregi, în momentul eliberării, vor şti să se întoarcă acasă. Bineînteles, există şi excepţii de porumbei care nu au origini bune sau care au fost chinuiţi la locul unde au crescut, şi acestia îşi vor căuta alt cămin.
Porumbeii tăi trebuie să fie puternici prin forţa lor proprie, doar aşa vor reuşi să aibă rezultate bune. Dacă din 100 de porumbei, 5 sunt bolnavi, înseamnă că doar acei 5 au probleme şi ar trebui eliminaţi din concurs. Nu trebuie trataţi toţi porumbeii pentru acei 5. Nu cu medicamente vei obţine păsări puternice. Ele trebuie să-şi dobândească singure o imunitate la boli pentru a avea cu adevărat rezultate deosebite. Trebuie să aibă o sănătate naturală şi nu indusă artificial de medicamente.
Nu trebuie niciodată să ne bazăm pe noroc când alegem porumbeii pentru concurs. Pentru a ne da seama dacă porumbeii sunt buni sau nu, soluţia nu este să aşteptăm să crescă şi să zboare. Ne putem da seama de calitatea lor, înca de la părinţi. Părinţii pot face parte dintr-o familie de porumbei cu renume, dar dacă timp de 2-3 ani, puii lor nu au reusit sa aibă succes, probabil că nici următorii pui care vor ieşi nu vor fi puternici.
După analizarea părinţilor, putem studia şi ouăle acestora. Dacă oul este tare, este un semn bun. În schimb, dacă oul pare a fi poros şi nu are o suprafată netedă, atunci sunt mari şanse ca puii ce vor ieşi din acel ou (asta dacă reuşesc să trăiască până la ieşirea din ou) vor fi slabi şi cu vitalitate redusă.
Odată ce am studiat părinţii şi oul din care provine porumbelul, urmează să îl analizăm cu atenţie şi pe acesta înca de pui. În primul rând, în momentul punerii inelului. Dacă observi că au picioruşele mai subţiri decât alţi porumbei de vârsta lor, e un semn că porumbelul nu este puternic. În al doilea rând, în timp ce urmareşti cum creşte porumbelul, fii atent şi la penele sale. Dacă are mai puţine pene decât alţi porumbei de vârsta lui, este din nou o dovadă că porumbelul nu va avea destulă putere să participe la concursuri. Încearcă să renunţi la astfel de porumbei. Toţi marii columbofili ştiu că un porumbar trebuie să fie bine aerisit. Porumbeii sănătoşi şi puternici nu trebuie să stea înghesuiţi de către porumbeii care nu vor aduce performanţe.
Orice crescător trebuie să fie blând cu porumbeii, dar şi riguros. Să vedem cum trebuie procedat. A fi blând cu porumbeii se vede după cum reacţionează aceştia în preajma crescătorilor. Dacă după zbor, porumbelul va veni înapoi fără nici o problemă, ba chiar se apropie mai mult de cuib dacă este crescatorul în preajmă, atunci acel porumbel este unul fericit. În schimb, dacă dupa zbor, porumbelul evită să intre înapoi în adăpost atâta timp cât crescătorul este în preajmă, atunci acel porumbel este unul speriat. Aceştia nu se vor întoarce repede acasă şi nu vor avea încredere în crescător. El nu trebuie să sperie porumbeii luându-i prin surprindere sau apucându-i de cap. Astfel de porumbei au sanse mari să nu aibă succes în concursuri.
Cum am spus mai sus, pe lângă blândeţe trebuie să existe rigurozitate. Porumbeii bolnavi şi slab dezvoltaţi trebuie eliminaţi din cuib. Alegerea porumbeilor potriviţi face parte din ştiinţa columbofiliei. Pentru mulţi crescători este greu să renunţe la porumbeii lor, dar specimenele slabe nu vor avea nici un viitor, la fel cum nici puii pe care aceştia ar putea să îi facă. Este greu să ne dăm seama doar dintr-o privire dacă un porumbel este puternic sau nu, dar trebuie să învăţăm să ne dăm seama dacă un porumbel este slab. Pene puţine şi energie slabă, denotă un porumbel cu probleme, un porumbel la care trebuie să renunţăm.
Mulţi se întreabă ce trebuie să facă cu păsările care nu vor să zboare, cum să le determine să facă acest lucru. Răspunsul este destul de simplu: nu mai încerca. Dacă după mai multe tentative de zbor, porumbelul tău renuntă în continuare, înseamnă că nu este făcut să zboare şi nu va reuşi niciodată să devină un campion. Va trebui să te conformezi cu ideea şi să îţi canalizezi energia către porumbeii care au dorinţă de zbor şi vitalitate. Nu trebuie să îţi faci iluzii că unui porumbel slab i se va întampla o minune şi îşi va reveni brusc.

Mai concret … pentru cei care caută o detaliere mai exactă a formei porumbelului perfect, voi prezenta pe scurt trăsăturile importante ale fiecărei părţi a corpului porumbelului.
Capul – trebuie să fie proporţionat cu corpul, convex, rotunjit sau uşor teşit pe creştet. El trebuie să reflecte negreşit rasa. Aspectul capului trebuie să formeze un ansamblu armonios cu restul corpului, care va trebui să prezinte şi el caracterele rasei.
Ochii – trebuie să aibă pupile rotunde şi nu ovale.
Pleoapele – nu trebuie să fie prea dezvoltate.
Ciocul – trebuie să fie bine proporţionat ca mărime cu capul şi corpul şi trebuie să se închidă perfect.
Pieptul – larg ţi ieşit spre înainte.
Spatele – să fie lat, neted, uşor bombat, bogat în fulgi şi să se îngusteze spre coadă. Spatele nu trebuie să fie cocoşat şi prea descoperit.
Aripile – trebuie să fie bine lipite de corp. Umerii pot fi plasaţi sus sau jos faţă de trunchi dar degajaţi. Lungimea să fie proportională cu corpul.
Picioarele – sunt de apreciat cele paralele şi nu foarte apropiate. De asemenea trebuie să fie proporţionale cu corpul.
Penajul – trebuie să fie bine lipit de corp, lucitor şi pudrat, abundent şi mătăsos pe tot corpul.
Osatura – carena sternală trebuie să fie solidă şi suficient de lungă şi bine aşezată în musculatura pieptului. Nu trebuie să fie turtită sau strâmbă, sub forma de “S”. Oasele pubisului (furca) trebuie să fie bine dezvoltate şi cât mai apropiate. Ele trebuie să se apropie de carenă cât mai mult posibil şi nu trebuie să se întindă peste arcul imaginar alcătuit de carenă.
Picture
Pregătirea pentru concurs
Porumbeii sunt lăsaţi să zboare între lunile mai şi septembrie. Jucătorii trebuie lăsaţi să zboare zilnic, chiar de două ori pe zi, pe când rotitorii trebuie să aibe o zi de odihnă între două zile de zbor. Rotitorii trebuie lăsaţi să zboare o dată pe zi, dimineata.
Este necesară o atenţie sporită la porumbeii care zboară în stoluri. Trebuie aleşi cu grijă porumbeii care vrem să facă parte din stol. Nu trebuie puşi porumbeii cu pui, sau cei care stau pe ouă pentru că au tendinta să îşi termine zborul mai repede pentru a se întoarce la cuib.
Porumbeii care zboară în stol trebuie obişnuiţi să zboare în fiecare zi la aceeaşi oră deoarece zborurile schimbătoare scad eficienţa de zbor a stolului. Trebuie observaţi porumbeii care abandoneaza stolul mai repede sau care nu se încadreaza armonios în stol şi trebuie excluşi din antrenamente.
Porumbeii sunt pregătiţi pentru concurs dacă au un penaj complet şi dens. De aceea, trebuie să ţinem seama de căderea remigelor şi a schimbării penajului pentru că există riscul participării la concurs cu porumbei ce au pene lipsă, lucru care va duce la scăderea performanţelor.
Pentru a evita problema lipsei penajului, vom lua în considerare mai multe momente din viaţa porumbeilor. Împerecherea ar trebui să aibă loc cu aproximativ 120 zile înainte de concurs. O data ce un mascul şi o femelă sunt puşi separat, femela va depune ouă la un interval de 9 până la 12 zile. Apoi, va dura 18 zile pana când puiul va ieşi din ou. În funcţie de specie, remigele se vor schimba la diferite intervale de timp. De aceea, nu daţi spre împerechere porumbeii fără a face nişte calcule în prealabil.

Antrenamente
La fel cum orice sportiv are nevoie de pregătire înaintea unui concurs, la fel şi porumbeii trebuie să se antreneze înainte de a concura cu alţi porumbei. Pe lângă motivul evident pentru antrenare, şi anume aducerea într-o forma mai bună şi obişnuirea porumbelului să zboare astfel încât ziua concursului să fie doar o altă zi de zbor, mai există un motiv pentru care porumbeii trebuie antrenati.
Mai ales la noi în ţară, dar şi în multe vecine cu noi, iernile sunt friguroase şi reci şi porumbeii rămân închişi în adăpost o perioadă destul de lungă de timp. Vă poate trece prin gând să scoateţi porumbeii iarna să zboare. Nu este o idee bună. Chiar dacă nu vedeţi semne imediate ale îmbolnăvirii lor, acestea vor deveni evidente puţin mai târziu.
Pentru că toată iarna sunt închişi, porumbeii se dezobişnuiesc să zboare şi nu mai au aceeaşi forţă în muşchi. Vom observa astfel că la început porumbeii vor zbura mai puţin. Nu trebuie să vă îngrijoraţi deoarece este normal să obosească repede după o aşa lungă perioadă de repaus. Tocmai de aceea, înainte de începerea unui antrenament în forţă, porumbeii trebuie lăsaţi să zboare liber aproximativ 3 săptămâni.
Antrenamentul nu trebuie să obosească foarte tare porumbeii astfel încât la următorul zbor să nu mai aibă performanţe. Trebuie să fie odihniţi şi pregătiţi înaintea fiecărei runde de zbor. La început, trebuie intercalate zile de odihna între zboruri. Un exemplu ar fi ca porumbeii să zboare luni, miercuri şi vineri sau marţi, joi şi sâmbătă. După două săptămâni de astfel de zboruri veţi observa că se va atinge înalţimea dorită în zbor.
Dacă porumbeii se menţin în forţă, şi nu sunt epuizaţi, se poate creşte timpul de zbor sau chiar şi frecvenţa zborurilor. Luând exemplul anterior, de la zilele de antrenament de marţi, joi şi sâmbătă, se poate trece la zboruri în zilele de marţi, miercuri, vineri şi sâmbătă. Totuşi, cu o săptămână înainte de concurs, porumbeii trebuie să fie odihniţi şi doritori să zboare. De aceea, antrenamentul trebuie să fie mai uşor, poate doar în două zile din sămptămâna premergătoare concursului.
Trebuie să luăm în considerare şi starea meteorologică atunci când vrem să antrenăm porumbeii. Ei nu trebuie să zboare dacă este ploaie, ceaţă sau vânt intens. În astfel de condiţii porumbeii jucători vor întampina dificultăţi în a se menţine la un anumit nivel căci curenţii de aer îi pot urca brusc sau îi pot deplasa la mari depărtări de adăpost, uneori chiar la 20-30 de km.
Porumbeii tineri trebuie lăsaţi să zboare liber, dupa placul lor, pentru a explora împrejurimile şi pentru a se obişnui cu locul în care vor creşte. Se va observa că la aproximativ două săptămâni de zbor liber, porumbeii se vor obişnui şi vor zbura compact la disparţie, iar crescătorul va putea începe să lase să zboare zilnic timp de 40-50 de zile şi la scurt timp ei vor intra în compartimentul porumbeilor zbor. Trebuie să avem însa grijă să nu pretindem zbouri prea lungi porumbeilor tineri, pentru a nu deveni excesiv de extenuaţi şi a risca a-i pierde.
Mai concret… vă propun o metodă de desfăşurare a antrenamentului, cu durata acestuia şi cu câteva precizări adiţionale pentru porumbeii voiajori.
În primvară, înainte să lăsăm porumbeii să zboare, trebuie să le oferim o hrana dietetică pentru a evita o îngrasare în exces care ar îngreuna zborul. Acest tip de hrană constă în amestecul de grâu, orz, orzoaică şi porumb, fiecare componentă reprezentând o pătrime din produsul final.
Timp de 3-4 săptămâni porumbeii sunt lăsaţi să zboare liber în jurul crescatoriei. Pe durata primelor zboruri, porumbeii vor primi în apa de băut, 1 lingură de miere şi două comprimate de aspirină la un litru de apă. Acest amestec va ajuta la scăderea febrei musculare ce poate apărea după un timp mare de repaus, având efect antiinflamator şi analgezic.
Aceste antrenamente în jurul crescătoriei se fac de două ori pe zi: dimineaţa devreme şi seara înainte de lăsarea întunericului. Administrarea hranei se face la intrarea în adăpost a porumbeilor. Durata antrenamentelor creşte progresiv, de la 10-15 minute până la 2 ore dimineaţa şi seara. Pe măsura creşterii efortului, se administrează amestecul de apă cu miere şi aspirină precizat anterior.
După zborul în jurul crescătoriei, urmează antrenamentele de la distanţă, pe direcţia rutei de zbor. Acestea au loc prin transportarea porumbeilor la o anumită distanţă de adăpost şi lansarea lor pentru a se întoarce la cuib. Multe oraşe au cluburi locale de columbofilie care pun la dispoziţia membrilor clubului maşini pentru transportul porumbeilor în perioada antrenamentelor. Acest lucru este util în cazul în care crescătorii nu deţin maşini proprii pentru transport.
Antrenamentele se încep de la 10-15 km şi se cresc progresiv distanţele cu câte 15 km în fiecare zi de antrenament ajungându-se la distanţe de 100 de km sau mai mari. Zilele de antrenament trebuie programate din două în două zile pentru a da timp de odihnă porumbeilor. Ultimele două antrenamente se fac la intervale mai mari de timp, 5-7 zile, iar înaintea concursului se oferă o săptămână de pauză porumbeilor.
Este recomandat ca lansările, mai ales la pui, să fie făcute individual. Aceastea obligă porumbelul să gândească mai mult, alegându-şi singur direcţia de zbor şi dezvoltându-şi capacitatea de orientare. La lansarea în stol, porumbeii slabi se vor ţine după cei puternici. În timpul concursurilor, când porumbeii sunt lansaţi deodată, ei trebuie să ştie să se desprindă şi să-şi urmeze fiecare direcţia către adăpostul său.
Chiar dacă lansările individuale sunt mai greu de realizat, mai ales pentru crescătorii care au peste 60-70 de porumbei, ele trebuie efectuate măcar de câteva ori înaintea concursurilor. Individual, este lansat câte un porumbel pe rând atunci când cel anterior dispare în orizont.
Porumbeii au multe calităţi înnascute, dar ei trebuie puşi în situaţii care să le stimuleze abilităţile de zbor prin antrenamente individuale şi chiar de grup dacă este greu de procedat altfel.

Pierderile porumbeilor de zbor şi evitarea pierderilor
Mulţi columbofili se întreabă de ce porumbeii lor, chiar campioni, se pierd în zbor şi nu se mai întorc la adăpost? Uneori, se pierd şi în zboruri care le-au mai făcut şi anterior. Să vedem câteva motive ce pot duce la pierderea porumbeilor şi cum putem să evitam ca acestea să aiba loc.
Un prim motiv de dispariţie a porumbeilor ar fi vremea. Vânturile cu forţă mare pot să ducă cu ele chiar şi porumbei puternici. Curenţii de aer pot să îi împingă la o înalţime mare de până la 1500 m în sus. Nu trebuie să ne lăsăm înşelaţi de faptul că la sol este doar o adiere mică de vânt, căci porumbeii care zboară în înălţime riscă să fie prinşi de curenţii care circulă doar în acea parte.
Un alt motiv pentru dispariţia porumbeilor este acela că se pot încurca cu alte stoluri de porumbei. De asemenea, pentru porumbeii care zboară în stoluri şi nu au aceeaşi intensitate în zbor, porumbeii slabi se pot pierde. Cu atât mai mult cu cât stolul întreg zboară împotriva vântului, porumbeii slabi când nu reuşesc să ţină pasul, se vor lăsa duşi de vânt în direcţia opusă de zbor a întregului stol, căci aşa vor zbura mai uşor şi mai lejer. Cu ei se mai pot rupe şi alţi porumbei şi duşi de curent, la momentul când vor dori să se întoarca, le va fi foarte greu, ei ajungând în zone prea îndepartate.
O manifestare de rea voinţă care poate face ca porumbeii să nu revină acasă este braconajul. Porumbeii pe care îi lăsăm să zboare pot fi prinşi de oameni care îi ţin închişi în ciuda faptului că au inele la picioare care dovedesc existenţa unui stăpân. Acesta este de fapt un furt al porumbeilor fie pentru comercializarea lor, fie pentru consumul propriu.
Să vedem acum nişte modalităţi de combatere a cauzelor care duc la dispariţia porumbeilor. Trebuie în primul rând să nu lăsăm porumbeii să zboare dacă vremea nu este prielnica zborului. Cu atât mai mult trebuie să fim atenţi la prima ieşire din adăpost după terminarea iernii. Dupa o iarnă întreagă de stat înăuntru, porumbeii nu sunt antrenaţi şi s-au dezobişnuit să zboare, iar un efort prea mare din prima zi ar putea să-i doboare. Deci să ne alegem cu grijă prima zi a anului în care ei vor zbura.
Bineînţeles, acest lucru este valabil şi în restul zilelor de zbor, dacă condiţiile atmosferice nu sunt prielnice, cel mai bine este amânarea zborului din ziua respectivă.
Trebuie să avem grijă să nu obosim excesiv porumbeii, pentru că atunci cand vor întalni un curent de aer, ei sa îl poată birui. În acest sens, porumbeii trebuie să aibă zile de odihnă între zboruri, iar porumbeii care au pui, trebuie lăsaţi să îi crească, deoarece acest lucru implica un efort în plus. Puii, trebuie de asemenea menajaţi, şi nu trebuie incluşi prea repede în zborul porumbeilor maturi. Ei trebuie să-şi întarească singuri puterile şi abia după aceea vor putea ţine pasul cu porumbeii maturi din stol.

Hrănirea şi tratarea în mod natural în timpul concursurilor
Hrănirea şi tratarea în timpul concursurilor este diferită de la crescător la crescător. În general aceştia se împart în două tabere: cei care folosesc medicamente şi cei care folosesc produse naturiste. Cel mai bine este să administrăm cu moderaţie şi raţionalitate medicamentele sintetice şi atunci când se pot folosi înlocuitori în produsele naturale, să le folosim fără ezitare.
Folosirea de medicamente în mod constant le va crea porumbeilor o imunitate artificială, ce poate ceda în orice moment. Există unele energizante pe care unii crescători le dau porumbeilor pentru a le spori capacitatea şi dorinţa de zbor din timpul concursurilor. Aceastea sunt interzise de către regulamentele multor concursuri, iar cei care le practică sunt deobicei scoşi din concurs şi nu mai au dreptul de a participa la alte etape ale concursului pentru o perioadă de timp, depinzând de regulamentul fiecărui concurs în parte.
Cum am mai spus, produsele naturale ar trebui alese în orice moment în defavoarea medicamentelor. Tratamentele naturiste sunt cu atât mai bune în primul an de viaţă al porumbeilor pentru a se forma o imunitate naturală cât mai ridicată, iar în primele patru luni de viaţă porumbeii ar trebui să primească o hrană bogată în proteine, cum ar fi mazarea. Acest tip de hrană este considerat a fi cel mai bun pentru dezvoltarea lor.
Există mai multe produse naturale pe care crescătorii le folosesc pentru hrănirea şi tratarea porumbeilor în timpul concursurilor. Printre acestea se numără usturoiul, drojdia de bere, oţetul de mere şi mierea de albine.
Practica dovedeşte că atât mierea cât şi usturoiul, reprezintă un izvor natural pentru reglarea metabolismului porumbeilor. De asemenea are valoare însemnata în tratarea bolilor produse de bacterii şi ajută la recuperarea porumbeilor după efortul depus la concursuri şi la recuperarea după tratamente îndelungate cu medicamente sintetice. Acestea ajută mult digestia. Usturoiul este un antibiotic natural protejând porumbeii de virusuri şi de parazitoza intestinală cunoscută sub numele de viermişori.
Usturoiul, cam o căpăţână de usturoi, se poate administra în apa de băut a porumbeilor după ce a stat la macerat o săptămână într-un litru de apă. Se poate adăuga şi miere, după care se mai lasă 3 zile la macerat. Există de asemenea ulei de usturoi care nu se pune în apă, ci în mâncarea porumbeilor împreună cu drojdia de bere pentru a se recupera după efort. Uleilul de usturoi se găseşte la farmaciile cu stoc naturist.
Drojdia de bere, pulbere sau solidă, fiind bogată în complexul de vitamine B ajută la producerea substanţelor răspunzătoare de funcţiile hepatice, cardiace şi circulatorii. Este foarte bine a fi folosită în timpul concursurilor, dar şi înaintea acestora deoarece măreşte rezistenţa la oboseală, favorizează activitatea musculară şi uşurează eliminarea toxinelor. Pentru admistrare, se pune un cub de drojdie de bere din comerţ în 2 kg de mâncare pentru porumbei. Dacă în hrana amestecată cu drojdie se pune şi usturoi, atunci acesta nu mai trebuie folosit şi în apa de băut.
Oţetul de mere previne salmonella şi tricomonaza. În cazul salmonellei, acidul acetic din oţetul de mere omoară bacteriile din intestine ce provoacă această bacterie. În cazul tricomonazei, oţetul scade PH-ul din intestine sub valoarea de 5.5, iar tricomonaza nu se mai poate dezvolta. Pentru administrare, se amestecă 20 ml de oţet de mere cu 2 litri de apă. Acest amestec se da alternativ din două în două zile.
Mierea îmbunătăţeşte ritmul cardiac, favorizând circulaţia sanguină din artere. Mai îmbunătăţeşte de asemenea fixarea calciului în oase. Mierea se dă porumbeilor înainte şi după cursă pentru a le spori energia. Pentru administrare, se amestecă o lingură de miere la doi litri de apă. Acest amestec se dă porumbeilor de două ori pe săptămână. Trebuie totuşi o atenţie sporită la miere, căci depăşirea dozei poate să provoace diaree. La administrarea de miere, se poate adăuga şi puţin suc de lămâie, căci acidul ascorbic creşte rezistenţa la boli.
Pe lângă alimente, este necesar ca adăpostul porumbeilor să fie aerisit şi uscat, pentru a nu se dezvolta bacterii în încăperile unde porumbeii petrec cel mai mult timp, iar pentru a avea porumbei puternici şi sănătoşi, selecţia este cea mai importantă. Trebuie să renunţăm la porumbeii care sunt mereu slăbiţi şi fără dorinţă de zbor. Importantă este şi pregatirea şi antrenarea porumbeilor. Daca un porumbel nu este antrenat, îi va fi greu să îşi revină dupa concurs. Ei nu trebuie îndopaţi cu medicamente şi vitamine, căci un porumbel puternic şi bine întreţinut îşi va reveni şi fără tratamentele sintetice. Totuşi, în momentul în care porumbeii devin bolnavi, soluţia indicată este să folosim medicamentele pentru tratarea lor.

Zborul şi sistemul magnetic de ghidare
Porumbeii sunt speciali deoarece ei pot zbura foarte repede. De fapt, unii pot zbura chiar şi cu 80 km pe oră. Porumbeii au de asemenea şi nişte instincte puternice care îi ajută să se întoarcă acasă, chiar de foarte departe, spre deosebire de alte păsări de casă, cum ar fi canarii sau papagalii.
Activitatea electrică a muşchiilor cozii porumbeilor a fost întregistrată în timpul a cinci moduri de deplasare aeriana şi terestră. Electromiografia muşchiilor cozii a corelat mişcari muşchiilor aripilor, picioarelor şi trunchiului. În zbor, muşchii caudali sunt activi în anumite faze cu fiecare bătaie din aripi, înregistrându-se diferite schimbări în tiparul electromiografiei, schimbări la aterizare, decolare, şi la zbor.
Oamenii de ştiinţă spun că porumbeii folosesc mici particule magnetice localizate la nivelul ciocului pentru a detecta câmpurile magnetice ale planetei noastre. Porumbeii îşi folosesc această aptitudine pentru a-şi crea o hartă a acestui câmp şi apoi o folosesc pentru a zbura înapoi la cuibul lor. Pentru a demonstra aceste declaraţii s-au făcut o serie de teste ce au avut un rezultat pozitiv.