58-Morfofiziologia Aparatului genital

1. MORFOFIZIOLOGIA APARATULUI GENITAL MASCUL
Femela depune cele doua oua, pe care in mod normal le cloceste, apoi ingrijeste de pui. Urmeaza apoi dupa 30-40 zile un nou ciclu de clocire si asa mai departe. Clocirea este treaba ambilor soti, care se schimba alternativ, la ore fixe. Masculul sta pe cuib intre orele 10 si 16, iar femela in restul zilei si noaptea.
In ziua a 5-10-a culoarea oului se modifica si capata un aspect cenusiu-albastrui.
In ziua 8-15 a clocitului este perioada principala a clocitului asa zisa clocire intensa. Dupa 15 zile de clocire incepe secretia laptelui de porumbel. Experientele arata ca la porumbelul care cloceste de 14 zile si la care se pune un pui strain acesta moare din cauza lipsei laptelui de porumbel in schimb la cel care cloceste de 15 zile puiul supravetuieste. Daca puii nu ies la un interval de 16- 17 zile atunci porumbelul mai cloceste pana la ziua a 22-a timp in care secretia laptelui continua. Dupa 17-19 zile ouale se ciocnesc de jur imprejur prin interior de catre micul puisor. Ouatul, clocitul si cresterea puilor cu greu se poate impiedica. Cand luam ouale din cuib, dupa 7-10 zile porumbita va oua imediat si va incepe din nou clocitul. Mai indicat este de a inlocui ouale naturale cu altele de plastic, cum fac belgienii, francezii, etc., iar daca dorim totusi ca parintii sa creasca si pui, introducem in cuib un pui strain, pentru ca acesta sa fie hranit mentinand la parinti astfel dragostea de cuib. Temperatura corpului porumbeilor este semnificativ mai mare decat a mamiferelor. Temperatura corporala la nivelul cloacei este de 42-43oC iar la femele 41-42oC. Aceasta impune si consumul unui tip de hrana adecvat acoperirii necesitatilor. Prin simplul contact cu muschiul pectoral, ouale vor fi clocite la o temperatura de circa 41,5o C.
Prin clocire, pasarile asigura embrionului temperatura necesara dezvoltarii lui, de cel puțin 40oC si aceasta temperatura se atinge numai intr-un singur punct al gusii si la nivelul muschilor pectorali. Penele fiind rau conducatoare de caldura, porumbelul le ridica de pe oua si cuprinde cu ele cuibul. in acest mod ouale vin in contact direct cu pielea porumbelului. Uneori, pentru scurt timp, mai ales atunci cand li se da hrana, cui - bul este parasit de catre ambii soti, ceea ce este bine venit pentru dezvoltarea embrionului. Durata clocitului este de 17 zile, putand fi prelungita cu 1-2 zile, in functie de temperatura si umiditatea mediului inconjurator. in mod normal porumbeii depun urmatorul rand de oua cu 6-10 zile inainte ca puii primei ponte sa fi parasit cuibul.
Dupa depunerea unui nou rand de oua, porumbita nu se mai intereseaza de puii din ponta premergatoare, grija acestora revenind masculului. Masculul se ocupa cu grija de puii mari, dar la iesirea din ou a generatiei urmatoare, inceteaza sa-i mai hraneasca. Este bine ca in timpul clocitului sa asiguram cu regularitate baia porumbeilor, caci umiditatea ajuta dezvoltarii embrionului.
2. Ecloziunea
Puiul de porumbel eclozioneaza spargand membrana camerei de aer, iar apoi coaja oului, folosindu-se de dintele cornos situat in varful ciocului. Aceasta operatiune a iesirii din ou, socotita de la ciocnirea oului, dureaza in jur de 24 ore. Spargerea oualor se realizeaza de jur imprejur in asa fel incat coaja se rupe in 2 parti intr-o parte mai lunga-partea ascutita 2/3 si una mai scurta 1/3. Rareori apar probleme, cand unii pui subdezvoltati nu se descurca la iesirea din ou. Puii ies la un interval de cateva ore. in timpul cresterii se observa ca unul dintre pui este mai mare si altul este mai slab dezvoltat. Dupa iesirea puilor din ou, unii porumbei apuca cu ciocul cojile de ou si le transporta afara din cuib si, uneori, din adapost. Altii se multumesc sa le arunce din cuib, sau chiar le lasa acolo. Dupa iesirea din ou, puii raman in cuib si-si continua dezvoltarea in acesta.
Greutatea puiului la ecloziune este de 70% din greutatea oului. in medie, oul de porumbel are 18-21 de grame, iar puiul nounascut are o masa de 12-14 g. Puisorii cand ies din oua sunt mici, slabi, neputinciosi, cu pleoapele lipite, deci orbi timp de 5 zile, avand corpul slab, acoperit cu puf rar.
Dupa ecloziune, puii de porumbel nu au capacitatea de autotermoreglare si in primele 12 zile corpul lor adopta temperatura mediului inconjurator. in consecinta, daca in adapost este frig, puii de porumbel neacoperiti de parintii lor sufera de frig, pot raci sau chiar mor. De aceea parintii isi acopera cu grija puii timp de 8-10 zile de la iesirea lor din ou. Parinti incalzesc puiul stand pe el. Dupa ce ies din oua ei sunt hraniti cu o substanta galbena si moale asa numitul “lapte de porumbel” sintetizat in mod natural de gusa ambilor parinti. Laptele de porumbel sau secretia lactata a gusei porumbelului se produce in mod natural si este influentata de organele genitale, caci s-a stabilit ca testicolul mascului in acel moment scade si creste in mod progresiv pe masura disparitei acestei secretii laptoase. Cand primii pui incearca sa se hraneasca singuri deci dupa 23-25 zile ei sunt intarcati. Puii care eclozeaza dintro pereche de porumbei sunt in general mascul si femela. Cateodata ies insa si doi masculi sau doua femele.
3. Hranirea si dezvoltarea puilor
Puii de porumbel cresc mult mai repede in primele zile de viata decat puii de gaina sau bobocii de rata. Greutatea puilor in primele 48 de ore se dubleaza. Dupa eclozionare, puii cer hrana impingand cu ciocul pieptul parintelui care ii acopera sau cautand ciocul acestuia. Puiul care nu cere hrana piuind, poate muri de foame fiindca reflexul de hranire al parintilor este declansat de piuitul puilor, de impungerea abdomenului sau a pieptului parintilor, cu ciocul. in general puii bolnavi, neviabili, nu cer hrana si mor. Compozitia hranei pe care o primesc puii, depinde de varsta acestora. Porumbeii isi hranesc puii in primele 5 zile cu asa zisul ”lapte de porumbel” un suc laptos secretat in gusa ambilor parinti. Acest lapte, la inceput este fluid, ulterior devine branzos. La 5-14 zile de la ecloziune laptele de porumbel este amestecat cu graunte semidigerate, apoi puii primesc numai seminte inmuiate. Secretarea laptelui de porumbel incepe la 15 zile de la inceperea clocitului si inceteaza cand puii au 12-14 zile. Laptele de porumbel contine cu 50% mai multa energie decat un amestec de hrana superior. La ora actuala rezultatele cercetarilor referitoare la variatiile in compozitia laptelui de gusa nu sunt inca disponibile. Porumbelul isi cheama puii la hranire cu un guit specific, apuca ciocul puilor, iar acestia isi introduc ciocul in gatul parintelui care regurgiteaza hrana in ciocul micutului. Puii cer hrana piuind, la inceput incet, apoi tot mai tare, la urma piuie batand din aripi, iar dupa parasirea cuibului isi urmaresc parintii pentru a fi hraniti. Hranirea puilor se face de 5-6 ori pe zi si de aceea este indicat ca parintii sa aiba intotdeauna hrana la dispozitie. Hrana consumata de pui intr-o zi este foarte multa, incat la un moment dat greutatea continutului gusii este egala cu jumatate din greutatea corpului lor. Puii, indopati cu suficient lapte de porumbel de catre parintii lor, la varsta de 2 zile isi dubleaza greutatea. Comparativ, pentru a-si dubla greutatea, iepurasului ii trebuie 6 zile, catelului 9 zile, purcelului 14 zile, mielului 15 zile, iedului 22 zile, vitelului 47 zile, manzului 60 zile, iar copilului 160 de zile. La un moment dat, greutatea puilor de porumbei este mai mare decat a parintilor, dar dupa parasirea cuibului si dupa ce parintii nu-i mai hranesc, slabesc, pierd din greutate. Cu timpul, cand incep sa se hraneasca mai bine, recastiga din greutatea pierduta. imbracarea cu pene a puilor incepe la varsta de 6 zile, odata cu aparitia tuleielor pe spinare, in a saptea zi pe abdomen, iar in a doua saptamana apar penele. Daca vom observa puii, vedem cum ei, dupa aparitia tecilor, le ciugulesc mereu, contribuind la desfacerea penelor. Puii parasesc cuibul la implinirea varstei de 4-5 saptamani, putandu-se hrani singuri de la 4 saptamani. Ei sunt hraniti de catre parintii lor pana in a 35- a zi de viata, in special de catre mascul.
4. Primele zile de viata
In primele zile de viata, parintii stau intotdeauna alaturi de pui. Daca indepartam amandoi parintii din cuib, vom observa ca dupa jumatate de ora temperatura corporala a puilor scade si respiratia lor este mai greoaie. in saptamana a doua dupa iesirea din ou incepe perioada principala de crestere. Apar primele pene, ale carei culoare este cea pe care pasarea o va avea la maturitate. Parintii sunt mereu ocupati procurand hrana pentru pui. De cand incep sa vada puii reactioneaza diferit atunci cand li se intinde o mana. Unii se ridica, clampanesc si lovesc cu ciocul, iau o pozitie amenintatoare si incearca sa inlature pe intrus, altii raman linistiti la apropierea mainii. De obicei primii sunt masculi si ceilalti femele, dar acesta nu constituie o regula generala. Cand puii au atins varsta de 8-10 zile, interesul masculului pentru ei scade, pentru ca el incepe deja sa curteze femela pentru urmatoarea serie de pui. Noaptea, femela sta in continuare in cuib pentru a-si incalzi puii. Din ziua a sasea, puii isi depun excrementele peste marginea cui - bului, in afara acestuia. Consumul de hrana creste enorm in aceasta perioada, puiul necesitand mai multa hrana decat pasarile mature. Dupa 20-25 zile, in functie de rasa, puii ating 80% din masa corporala a parintilor. in ziua a cincea apar primele pene. Dupa sase zile parintii parasesc sporadic cui - bul. Din ziua a saptea putem intui culoarea pe care o vor avea puii. in ziua a opta corpul puilor produce suficienta caldura pentru ca ei sa poata sta singuri in cuib, dar din cand in cand ei sunt totusi incalziti. Femela sta mereu noaptea alaturi de puii ei. in ziua a 12-a culoarea este bine definita si din acest moment necesitatea de hrana este mai mare decat a parintilor.