A-103-Teoria aripii in cazul porumbeilor voiajori

Un aspect ar fi si cel al aripii porumbelului. La paginile 119-121, capitotul 2.03.6 Aripa, autorul vorbeste despre o teorie enuntata de un crescator belgian Vanderschelden. O mica paranteza inainte de a incepe, porumbelul nu trebuie privit doar dintr-un anumit punct de vedere, in cazul nostru doar prin prizma aripii, un porumbel trebuie privit si prin przma muschilor, ochilor, penajului, osaturii, vitalitatii, etc.
Asa cum se poate vedea si din titlul articolului azi vom aborda problema aripii la porumbelul voiajori.
Acest crescatori din Belgia, Vanderscheden spune urmatoarele:
lungimea remigelor ar trebui sa fie intre 12-15 cm
penele exterioare ar trebui sa fie cat mai lungi
forma lor sa fie ca un cutit de paine tocit, nu prea larg, astfe incat porumbelul sa poata sta in aer cat mai mult si sa se poata folosi cat mai bine de curentii de aer
penele exterioare ar trebui sa fie ventilate, adica atunci cand se deschide aripa aceastea sa nu formeze o zona inchisa, ci ar trebui sa avem impresia ca printre ele ar putea trece niste boabe de mazare.
1.12-1873_goldentigre
Un alt aspect de care s-a ocupa Vanderscheden a fost forma penelor, acesta a mentionat patru tipuri:
A opta mai scurta, a noua mai lunga, a zecea cea mai lunga dintre toate. Aceasta aripa este cea mai proasta.
A opta mai scurta, a noua este cea mai lunga si a zecea este putin mai scurta. Acesti porumbei sunt de o calitate medie, ei nu ar trebui folositi ca pasari de prasila (Steven van Breemen spune ca nu l-ar crede pe cuvant in acest caz).
A saptea este vizibil mai scurta, dar a opta, a noua si a zeceaa sunt de aceleasi lungime. Observam multi castigaori cu acest tip de aripa si dupa spusele lui Vanderscheden nu ar trebui sa ne temen sa reproducem cu acesti porumbei.
A saptea e de aceealeasi lungime cu a opta, a noua si a zecea. Ultimile patru pene sunt aproape egale in lungime. Se vede o trecere clara de la pana cu numarul sase la cea cu numarul sapte. In opinia lui Vanderscheden acesti porumbei sunt superiori, potriviti pentru curse si pentru lotul de matca.
1.08-4684_bontejaarling
Steven van Breemen completeaza si spune:
antebratul ar trebui sa fie intotdeauna scurt, gros; un antebrat lung si subtire va avea o forta mai mica;
remigele secundare la femele nu ar trebui sa fie mai lungi de 11 – 11,5 cm si la masculi de 12 cm;
partea din spate a aripii cu remige secundare lungi face ca pasarea sa para mare si reprezinta o caracteristica a porumbeilor inceti
trebuie acordata o atentie sporita lungimii si formei celor patru remige secundare (7,8,9,10)
Un porumbel nu ar trebui evaluat din punctul de vedere al aripii daca este un bun reproducator sau nu. Transmiterea caracteristicilor nu este influentata de o aripa. Aripa doar ajuta un porumbel sa fie mai bun sau mai slab.
Porumbelul cu aripile atasate mai sus pe umeri, asata face ca aripile sa se alinieze mai bine in interior, si astfel avem porumbei cu spatele liber. Spatele nu este acoperit de remigele secundare ale aripii. Acest tip de porumbel este porumbelul ideal din punctul de vedere al lui Steven van Breemen.
--Mai multe informatii de spre aripa porumbelului voiajori gasiti in cartea Drumul spre succes. Imperecherea, reproducerea si selectia, de Steven van Breemen. Sau la columbofilii cu experienta.