A-105-Teoria Ochiului 2

Mulţi columbofili neagă faptul că se poate citi ceva în ochiul po¬rumbelului, părerile fiind împărţite cu ale altora care spun că ochiul porumbelului ne poate da informaţii preţioase.
Pupila trebuie să fie mică, căci porumbeii care au aetfel de pupilă dau performanţe la cursele de fond, putînd fi campioni.
Pot fi folosiţi la concursurile pe distanţe scurte cei cu pupile mari. Sînt apreciaţi aceia care şi în semiobscuritate au pupile mici.
Se apreciază foarte buni porumbeii care au un iris intens colorat.
Culoarea bogată a ochiului depinde de pigmenţii coloraţi din iris.
Culoarea trebuie să fie strălucitoare căci aceasta denotă o stare perfectă de sănătate.
Observăm că după oboseala grelelor concursuri ochii unor po¬rumbei devin palizi, ceea ce denotă epuizare. Culoarea irisului poate fi de mai multe nuanţe însă este important ca ea să fie cit mai intensă de la marginea ochiului pînă lîngă pupilă. Culorile sînt diferite : maronii (culoarea castanei), albi perlă, gris-albăstrui, galbeni, oranj etc. depin-zînd chiar de anumite familii.
Se urmăreşte culoarea irisului să fie cît mai intens colorat, deci viu colorat pînă la pupilă ; în această situaţie irigarea ochiului cu sînge se face perfect, capilarele, (arterele subţiri ca firele de păianjen din ochi) se alimentează normal şi perfect cu sînge, porumbelul bucurîndu-se deci de multă vitalitate.
Alţii apreciază porumbelul după inelul de valoare, ce se prezintă ca o dunguliţă subţire în jurul pupilei.
El poate fi de jur împrejurul pupilei, numai 1/2 din pupilă, sau ne-existînd de loc la alţi porumbei.
Porumbelul al cărui iris este colorat intr-o singură culoare, avînd complet şi inelul de valoare, se pare că este apt numai pentru zboruri de distanţă. Un ochi corect dar palid colorat, este acel al unui porumbel ce se va întrebuinţa pe o vreme foarte bună.
Porumbeii care n-au inel de valoare lîngă pupilă n-au valoare, da asemenea, porumbeii cu irisul pestriţ.
De reţinut este faptul că acestea sînt păreri şi discuţii ale unor co¬lumbofili care însă pînă în prezent nu s-a stabilit cu certitudine că au o explicaţie ştiinţifică.
Iată spre exemplu, cum combate Radu Dimitrie acest inel de va¬loare şi cum explică părerea greşită a unor crescători, referitor la ale¬gerea unui porumbel după acest „inel de valoare".
„Se arată că acest inel de valoare, nu valorează nimic, el ne-avînd nici un rol în ceea ce priveşte calităţile sportive ale porumbelului.
Practic, examinarea ochiului porumbelului are în vedere ansam¬blul său, forma şi culoarea lui dominantă şi nu observarea amănunţită a unei zone din iris, care nu spune nimic despre valoarea sportivă a lui. Este adevărat că se cunosc la diverse vieţuitoare ca şi la porumbei de altfel, aşa numitele caractere corelative, adică acele caractere care apar, împreună, la anumiţi indivizi, în mod constant, încît prezenţa unora in¬dică neapărat existenţa celorlalte. Aceste fapte sînt deosebit de impor¬tante mai ales cînd este vorba de caractere vizibile ca cele anatomice sau de culoare, care s-au dovedit a fi în corelaţie cu astfel de caractere, care nu pot fi observate la acel animal decît mult mai tîrziu.
Unii trag brusc ciocul nelăsîndu-1 să fie prins între degete pentru a ne uita în gîtul său şi fac eforturi sălbatice în mîinile noastre, câutînd să se smucească şi să-şi recapete libertatea. Cu cît e mai energic şi care caută să se elibereze din mîinile noastre cu atît este mai apreciat că este un luptător mare şi în zbor, căutînd să învingă toate greutăţile pen¬tru a se întoarce la columbăria sa. Trebuie diferenţiat însă de cei care caută în disperare, de frică să scape din mîinile noastre fiind un fricos.