Cunoscand necesarul organismului unui porumbel in principii nutritive,in substante minerale si vitamine,este util sa se stie cum trebuie alcatuita o ratie de hrana pentru a raspunde cat mai complet unui organism in crestere si dezvoltare sau al unui organism care sa fie capabil sa produca energia necesara zborurilor etc.
In principiu ,o ratie bine echilibrata trebuie sa cuprinda 45-50% graunte de cereale(porumb,orz,ovaz,grau,secara,etc..)7-8-10% seminte de oleaginoase (floarea-soarelui,canepa,rapita etc..)
Stabilirea ratiei si alegerea grauntelor celor mai potrivite se fac cu mult discernamant ,cerand o buna cunostere a nevoilor organismului in perioada data.In functie de scop,de sezon,se pot da mai multe cereale sau dimpotriva acestea se reduc; se mareste cantitatea de leguminoase ,la nevoie se adauga oleaginoase s.a.m.d
C E R E A L E
In alcatuirea unei ratii pentru porumbei ,vor intra in mai mare proportie grauntele de cereale.Acestea au cam 70% hidrati de carbon(glucide),8-12% substante proteice so 2-8% lipide,putine substante minerale(1,5-4%) si cantitati apreciabile de vitamine E si B,insa sunt sarace in carotene(pro-vitamina A),cu exceptia porumbului galben ,care e ceva mai bogat.
GRAUL : Este cautat de porumbei,dar trebuie dat cu multa chibzuinta,pentru ca fiind bogat in hidrati de carbon,favorizeaza ingrasarea si sterilitatea masculilor.
PORUMBUL : De asemenea este cereala apreciata ,este un furaj cu putere energetica mare ,fiind bogat in proteine si glucide;avand si o cantitate oarecare de carotene,mareste pofta de mancare si ridica digestibilitatea ratiei.De preferat este sa se dea porumbeilor porumb cu bobul mic.Porumbul are valoare calorica mare , administrat in cantitati mari duce la ingrasare.
OVAZUL : Desi nu le place porumbeilor este un furaj bogat in feruginoase ,se asimileaza usor si contribuie la formarea unor pene de calitate ,netede si unsuroase.Este bine ca ovazul sa se dea in hrana porumbeilor in special iarna,adica in perioada de asteptare a viitorului sezon sportiv;el ajuta ca zburatoarele sa fie usoare dar cu muschi tari.In acelasi timp ,este un tonifiant al sangelui si al sistemului nervos.Are insa un usor effect de franare a ouatului la porumbei;asadar in perioada ouatului ar fi bines a fie redus.
ORZUL : Se recomanda sa se dea in hrana porumbeilor obositi dupa concursuri ,dupa gonire la cuib etc.Amestecul de orz si ovaz constituie o hrana foarte buna pentru lunile ianuarie si februarie .Este bine sa nu se dea in hrana tineretului deoarece varfurile ascutite ale boabelor pot produce raniri pe traiectul digestiv.Grauntele decorticate de ovaz si orz ,se recomanda sa se administreze pentru actiunea lor linistitoare ,pentru neutralizarea efectului produs de unele seminte excitante.Orzul, mai ales ,are actiune calmanta asupra stomacului si este eficace in oprirea fermentatiilor intestinale ,in combaterea diareei.
SECARA : are valoare nutritiva ceva mai redusa decat graul sau porumbul ,dar nu prea este pe placul porumbeilor.
L E G U M I N O A S E
Boabele de leguminoase sunt bogate mai ales in substante proteice (22-40%) dar au grasimi putine (1-5%); au mai multe minerale decat cerealele,fiind bogate mai ales in saruri de fosfor si calciu;ele contin cantitati mai mari decat cerealele vitamine din grupa B, in special vitamina B1,dar mai putin carotene.
MAZAREA contine 22-26% proteina,50-52% substante neazotate,1-2% lipide si 4-5% celuloza.Avand digestibilitate ridicata ,ea poate sa intre in ratie in proportie de 15-20%, iar in amestec cu borceagul pana la 50-54% .Fiind bogata in substante minerale ea are,alaturi de porumb ,actiune favorabila asupra dezvoltarii organismului ,mareste rezistenta la eforturi,ajutand la reducerea oboselii.De retinut ca bobul de mazare verde are actiune diareica.
MAZARICHEA ,prin continutul sau ,actioneaza asupra sistemului nervos.Ea poate intra in ratie pana a 20% ,desi unii columbofili introduc in ratie pana la 60-70 sau chiar 80%,dar in acest caz cu borceag,deci in amestec cu
grasime.Se va avea grija deosebita ca introducerea acesteia in ratie sa se faca treptat ,cantitatile majorandu-se saptamanal.Introdusa in ratie fara pregatirea tubului digestiv,mazarichea produce tulburari intestinale ;fecalele devin vascoase,cleioase,urat mirositoare. NU se recomanda in hrana porumbeilor tineri ,intrucat uneori produce congestii intestinale.
SOIA , desi foarte bogata in proteine ,nu se recomanda sa se dea in hrana porumbeilor ,intrucat poate produce tulburari manifestate prin schiopaturi ,ologeala etc..
Lintea are o valoare nutritive ridicata :30-32% proteine ,fiind si destul de bogata in saruri minerale(calciu, fosfor, fier asimilabil etc).Se poate introduce in ratie in cantitate de 5-10% ,avand actiune de inviorare a porumbeilor obositi.
O L E A G I N O A S E
Nutreturile mai bogate in lipide sunt semintele oleaginoase;ele contin aproximativ 34,2% lipide, 24,3% proteine,22,55 substante extractive neazotate (in care intra si glucidele) si vitamina A .Dintre acestea amintim semintele de canepa ,in ,floareasoarelui si rapita.
Semintele de oleaginoase se recomanda sa se administreze in deosebi in timpul neparlirii ,avand actiune de stimulare a cresterii penelor ,fapt care ajuta la scurtarea perioadei respective.Datorita actiunii favorabile asupra cresterii penelor ,aceste seminte se dau in amestec ,in perioada premergatoare participarii la expozitii ,conferind penelor un luciu frumos.Ele stimuleaza ouatul si maresc procentul de fecunditate si
ecloziune.Au usor effect laxativ, drept pentru care se administreaza si ca depurative.Aceste seminte pot intra in ratie in proportie de 5-7%,cunoscand ca excesul lor poate produce ,mai ales vara anumite tulburari :indispozitie,febra,congestia ficatului ;ca atare ,ele trebuie dozate foarte atent,in special in perioada concursurilor.
FLOAREA-SOARELUI fiind foarte bogata in proteine si ulei ,cu continut de sulf usor asimilabil ,are actiune deosebit de favorabila in cresterea penelor ;ca atare, se recomanda ca in perioada naparlirii sa fie prezenta in ratie in proportie de 5-6%
RAPITA ,semintele acestei plante sunt utilizate in hrana porumbeilor pentru continutul bogat de calciu ,magneziu,acid fosforic,sulf asimilabil ,precum si in substante grase (cca 38%).In cantitati mici (3-5% din ratie) au effect stimulator ;invioreaza ,prin marirea activitatii diferitelor functii vitale.
RAPITA ROSIE ,desi contine mai putin sulf si fosfor ,stimuleaza activitatea sistemului nervos si mareste forta de zbor ;se va da in cantitati mici:1/4 dintr-un degetar pe zi pe cap de porumbel,in amestec timp de 8-10 zile in perioada premergatoare zborurilor .Rapita ,fiind foarte hidrofila si mucegaind usor ,se va pastra in locuri uscate si in cantitati mici .
CANEPA , semintele acestei plante plac foarte mult porumbeilor ,fiind bogate in substante proteice ,lipide si saruri minerale usor asimilabile;au actiune excitanta asupra instinctului genezic;se dau in ratie circa 3-5%.
________________________________________
Mierea de albine
Mierea îmbunatateste ritmul cardiac, favorizând circulatia sanguina din artere. Mai îmbunatateste de asemenea fixarea calciului în oase.
Mierea se da porumbeilor înainte si dupa cursa pentru a le spori energia
Pentru administrare, se amesteca o lingura de miere la doi litri de apa.
Acest amestec se da porumbeilor de doua ori pe saptamâna. Trebuie totusi o atentie sporita la miere, caci depasirea dozei poate sa provoace diaree.
La administrarea de miere, se poate adauga si putin suc de lamâie, caci acidul ascorbic creste rezistenta la boli.
Otetul de mere
Otetul de mere previne salmonella si tricomonaza. În cazul salmonellei, acidul acetic din otetul de mere omoara bacteriile din intestine ce provoaca aceasta bacterie.
În cazul tricomonazei, otetul scade PH-ul din intestine sub valoarea de 5.5, iar tricomonaza nu se mai poate dezvolta. Pentru administrare, se amesteca 20 ml de otet de mere cu 2 litri de apa.
Acest amestec se da alternativ din doua în doua zile.
Ceapa
Ceapa are multe beneficii, unele din ele fiind prezentate aici:
Stimulent general (al sistemului nervos, hepatic,renal).
Diuretic puternic, dizolvant si eliminator al ureii si al clorurilor.
Antireumatismal
Antiscorbutic
Antiseptic si antiinfectios (antistafilococic: ceapa se comporta în privinta acestui microb ca un antibiotic: L. Binat).
Secretor, expectorant
Digestiv (ajuta în digestia fainoaselor).
Echilibrant glandular
Antisclerotic si antitrombozic
Afrodisiac(lucrari vechi, Hull Walton)
Hipoglicemiant
Antiscrofulos
Vermifug
Hipnotic usor
Curativ al pielii si al sistemului pilos.
Ceapa poate fi folosita pentru mentinerea sanatatii la porumbei, prin urmatoarele procese de preparare:
1. administrata in starea ei naturala (taiata marunt), oferita inaintea meselor;
2. sub forma de tinctura de ceapa;
3. sub forma de ceai;
4. sub forma de suc de ceapa.
De obicei este recomandat a se administra atat pe mancare, cat si in adapatori.
In cea din urma, este bine ca apa sa nu stea la soare si caldura, mai mult de 12-24 ore, pentru ca fermenteaza.
Ca doza este de preferat 2 linguri la 3-5 litri.
Varza
Acest aliment atat de comun pentru noi are calitati ce sunt cunoscute inca din antichitate, ea fiind considerata la un moment dat un adevarat panaceu.
Calitatile sale sunt de necontestat, astfel ca varza poate fi folosita cu succes in prevenirea si tratarea unui numar extrem de mare de boli, ea fiind o adevarata farmacie naturala.
Ea este bogata in special in provitamina A, vitaminele C si E si in fibre, elemente care asigura sanatatea celulelor.
Din pacate insa, multi o acuza de provocarea unor tulburari digestive la porumbei. Insa pot spuna ca problemele digestive, apar in urma consumului exagerat de varza, mai ales, daca este asociata cu apa.
Varza este o leguma foarte putin calorica, ea avand in jur de 25 de calorii (100 kjouli) la 100 de grame de produs.
Glucidele, care furnizeaza o parte din calorii, sunt constituite in primul rand din pentosan, glucide partial asimilabile.
In afara de asta, ele mai contin zaharoza, glucoza si fructoza. Protidele, care completeaza aportul energetic, sunt prezente si ele la un nivel ridicat.
Bogatia vitaminica a verzei trebuie insa subliniata, ea figurand printre legumele cu cel mai mare continut de vitamina C (cele mai bogate sunt foile aflate la exterior).
Prin fierbere insa se pierde cam 30-40 la suta din continutul de vitamina C.
Varza este de asemenea foarte bogata in vitamina E: 2-7 mg la 100 g, ceea ce constituie un adevarat record pentru o leguma, 200 de grame de varza consumate zilnic acoperind necesarul zilnic de vitamina E.
Vitaminele din grupa B sunt si ele foarte bine reprezentate: B1, B2, B3, B5, B6, B9, adica toate cele care constituie grupa anticanceroasa. Continutul in minerale este si el foarte bine reprezentat: calciu, magneziu, fier, la fel si cel in oligoelemente: iod, cupru, mangan, sulf. Fibrele alimentare sunt abundente, fiind compuse in majoritate din celuloza si hemiceluloza, ceea ce explica si anumite intolerante intestinale.
Modul de preparare a verzei poate inlatura insa aceste efecte. Fibrele alimentare sunt capabile sa stimuleze intestinul si sa previna constipatia.
Varza este un aliment alcalinizant nutritiv, energetic, remineralizant si tonifiant si este preferabil sa se manance in stare cruda, pentru a i se pastra intacte proprietatile.
Caracteristici:
Prezinta proprietati dezinfectante si cicatrizante la nivelul tesuturilor
Favorizeaza metabolismul glucidelor si absorbtia oxigenului in celule
Indicatii terapeutice generale gratie continutului sau bogat in vitamine, saruri minerale si clorofila, varza restabileste flora intestinala si contribuie la cresterea numarului de hematii (in special varza alba).
De aceea varza este recomandata in:
Astenii
Imbatrinire prematura la porumbei
Demineralizari
Inflamatii si infectii intestinale
Varza este indicata in alimentatia porumbeilor in toate perioadele anului.
Se foloseste ca atare, taiata marunt si administrata porumbeilor ca supliment alimentar.
Este foarte buna combinata cu alte legume, exemplu: morcov,pastarnac, ceapa, usturoi etc.
________________________________________
Boli si tratamente la porumbei :
1) VIERMI INTESTINALI-porumbeii bolnavi au stare de somnolenta
-slabesc si nu mananca cu pofta
- dupa efectuarea tratamentului adecvat porumbeii devin mai vioi
2) COCCIDIOZA -puii din ou nu pot ciocni coaja si mor
-porumbeii maturi se manifesta prin stare de somnolenta
- la femele, se produce intarzierea ouatului
3) TRICOMONOZA -in partea din spate a gatului se vede o substanta de culoare alb branzos
-puii din cuib cer mancare tot timpul
-porumbeii bolnavi slabesc
- pe timpul noptii , cand porumbeii dorm se aud asa numite sforaituri
4) MICOPLASMOZA – in partea din spate a gatului se vede o substanta mucilaginoasa(muci in gat)
- gainat moale apatos
5) SALMONELOZA – gainat verde
- articulatiile incheieturilor se pot unfla si de aici apare schiopatatul
-pofta redusa de zbor
-lasarea aripilor (porumbei nu mai pot zbura de la sol)
6) PARAMIXOVIROZA(boala netratabila) – porumbeii virusati sucesc gatul
-diaree excesiva (gainat apatos)
7) VARIOLA -apar negi pe ochi , nari si picioare.Acesti negi se pot transforma in bube mari si foarte mari
- aceasta boala nu se trateaza decat cu unguente sau substante care sa usuce bubele
________________________________________
1) VIERMI INTESTINALI – ASCACID (comprimate)- se da cate 1comprimat / porumbel
- SINGAL (comprimate)- 1 comprimat/ porumbel
- ROMBENDAZOL (comprimate) – 1 comprimat / porumbel (acest medicament afecteaza penajul porumbeilor)
2) COCCIDIOZA – COCCISTOP (buvabil) – 1 ml / 1 l de apa
- SULFACOCCIDIN ( buvabil) -1 ml / 1 l apa
- SULFACOCCIROM (buvabil ) – 1 ml / 1 l apa
- SULFACOCCIDIN ( comprimate ) 1 comprimat / 1 porumbel
3) TRICOMONOZA – FLAGELSTOP (buvabil) -1 plic (50g) / 2,5 l apa
-ENTEROGUARD (comprimate) – 1 sfert de comprimat / porumbel
- COLUMBOVIOFORT (comprimate) – 1 comprimat / porumbel
- FLAGYL uman (buvabil) – 7 ml / 1 l apa
4) SALMONELOZA, MICOPLASMOZA – DOXI-H pulbere (buvabil) – 1 g / 1 l apa
- ENROFLOXAROM (buvabil) – 0,5 ml / 1 l apa
- ENROFLOXACINA (buvabil) – 0,5 ml / 1 l apa
5) PARAMIXOVIROZA – ESTE BOALA NETRATABILA
Pentru a proteja porumbeii de aceasta boala in lunile ianuarie – febroarie se face un vaccin subcutanat .
VACCIN – COLUMBOVAC (vaccin romanesc) – cu perioada de protejare de 6 luni . – se face in ceafa, subcutanat ,
0,25ml / porumbel
- PARAMIXO NOBILIS ( vaccin olandez) -cu perioada de protejare de 1 an – se face in ceafa, subcutanat,
0,25 ml / porumbel
ATENTIE!!
Inaintea administrarii vaccinului, porumbeii trebuie sa prezinte o stare de sanatate perfecta pentru a putea face receptia
cu vaccinul (a putea devenii imuni la boala).
Dupa administrarea vaccinului se pune in apa 1 aspirina / 2 l apa pentru a evita eventualii noduli care se pot forma la
Locul vaccinarii.
6) DIFTERO-VARIOLA – in cele mai multe cazuri se formeaza pe fond de slabire ( zboruri, perioada dupa boala,
avitaminoze)
VACCIN – COLUMBO DIV ( vaccin romanesc) – cu perioada de protejare de 6 luni – acest vaccin se face prin
tamponare ( se zmulg 5-6 fulgi din pulpa piciorului, iar cu o bucata de vata se tamponeaza vaccinul In locul din care sau zmuls fulgii, daca locul se inroseste inseamna ca vaccinul a devenit receptiv, porumbelul a devenit imun la boala )
- LA SOTA (vaccin romanesc) – cu perioada de 6 luni . Administrare ( vezi instructiunile vaccinului precedent).
________________________________________
Coccidioza (eimerioza) nu este o boala foarte grava, si ca si in cazul tricomonozei, porumbeii au in organism mereu un numar de coccidii care nu ii afecteaza vizibil, dar care pot declansa boala sub influenta anumitor factori. Multi crescatori nu trateaza medicamentos coccidioza, deoarece este bine stiut ca aceasta poate fi tinuta in frau prin pastrarea unei crescatorii uscate. Este general valabil faptul ca un mare inamic al porumbeilor este umezeala.
Simptome de coccidioza:
diaree (uneori hemoragica)
slabire, apatie
sete exagerata
penaj mat, zburlit
porumbeii maturi manifesta somnolenta
la femele, se produce intarzierea ouatului
Porumbeii bolnavi elimina odata cu excrementele oochisti care sunt transmisi mai departe prin ciugulit. Iata de ce curatenia, gratarele de podea, hranirea exclusiv in hranitor si alte masuri de igiena in crescatorie sunt utile. Adapatorile se pun pe un suport ingust, si nu direct pe podea, pentru a limita la maxim posibilitatile porumbeilor de a murdari apa cu dejectii.
TRATAMENT:
Medicamentatie: Coccistop, BS, Amprol-plus.
Ornitoza este o boala infectioasa cauzata de chlamydia. La pasarile tinere boala poate cauza pierderi insemnate.
Chlamydia este excretata cu dejectiile, in lichidul lacrimal, pe cioc si in laptele de gusa. Porumbeii se infecteaza respirand praf infectat cu agentul patogen, sau ingerand hrana sau apa infectata.
Simptome de Ornitoza:
apatie
lipsa poftei de mancare
sete exagerata
performante reduse in concursuri
la unele pasari apare conjunctivita, lipirea pleoapelor
inchiderea ochilor, sensibilitate la lumina
lichid galbui pe nari
infundarea narilor, respiratie cu ciocul deschis
scarpinarea la cap
stranut
Este o afectiune ce poate fi transmisa la om in anumite conditii.
TRATAMENT: Enrofloxacina, Ornichure, Tetraciclina, Baytril.
Tricomonoza (intalnita si sub denumirea de trichomonoza sau “malai“) este cea mai raspandita boala a porumbeilor. In articolele in limba engleza, o gasiti sub denumirea de trichomoniasis sau canker.
Simptome de tricomonoza:
inghitit repetat; se poate observa mai ales dupa ce pasarile aterizeaza de la antrenament
depuneri galbene in cioc si gat, de unde si denumirea populara de “malai”
penaj zburlit
apatie
scadrea greutatii, lipsa de vioiciune
consum crescut de apa – acesta da si asa numitele “cuiburi umede”, cand parintii cu tricomonoza pompeaza in pui multa apa
ezitarea de a zbura
Majoritatea porumbeilor au tricomonoza in timpul vietii, dar rareori simptomele ei se pot vedea la pasarile mature. Stresul provoaca o crestere a numarului tricomonadelor si boala incepe sa afecteze porumbelul. Arata zgribulit, inceteaza sa se mai hraneasca si slabeste, iar daca nu este tratat la timp, moare. Puii sunt cei mai afectati. De aceea unii crescatori obisnuiesc sa-i trateze de tricomonoza imediat dupa intarcare. Altii nu fac acest lucru, deoarece doresc ca puii sa-si dezvolte imunitatea. Trateaza doar in timpul etapelor, cand stresul intra in scena. Daca pasarile nu pot ramane sanatoase la un nivel minim de stres, nu trebuiesc tinute.
Pasarile mature introduc puilor cantitati mici de tricomonade in timpul hranirii, si astfel acestora le creste imunitatea treptat.
Tricomonadele sunt niste flagelate, si se deplaseaza in fluide. Asadar, toti porumbeii de concurs “curati” pot lua imediat tricomonoza in mijlocul de transport, cand sute sau mii de porumbei beau din acelasi recipient.
Boala are mai multe forme:
forma faringeala – este cea mai intalnita. Crescatorii observa depuneri galbene in gatul pasarii. In cazurile severe, aceste depuneri pot ingreuna hranirea sau chiar respiratia
forma ombilicala – se transmite de la cuibul infectat in corp la puii inca mici, la nivelul abdomenului
forma pe organe – in cazurile cele mai severe, tricomonoza afecteaza organele interne. Este deseori gasita in ficat. Majoritatea pasarilor vor muri din cauza disfunctionalitatilor
ficatului
TRATAMENT
Ronidazolul este o substanta des folosita in tratamentul tricomonozei. Dimetridazolul si metronidazolul au fost retrase de pe piata datorita riscurilor de efecte secundare.
Medicamente eficace, speciale pentru porumbei si intalnite pe piata din Romania: Tricoplus, BS, Flagelstop, Columboviofort.
Este bine sa nu se abuzeze de aceste medicamente (sa nu se foloseasca la intamplare, sau fara motive intemeiate) deoarece tricomonadele pot deveni imune. Tratamentul se face conform indicatiilor de pe prospecte.
Recomandari pentru administrare:
nu se administreaza mai putin decat este recomandat deoarece tricomonadele mai puternice pot supravietui si pot forma o familie care cu greu se mai elimina
avand in vedere ca majoritatea medicamentelor se dau in apa de baut, se tine cont de faptul ca iarna porumbeii beau mai putina apa iar vara mai multa; de aceea unii crescatori prefera dozarea prin hrana, umectand boabele de care se va lipi pulberea medicamentoasa.
Micoplasma
Simptome:
• Producþii nazale abundente
• Lãcrimarea ochilor
• Conjunctivã înroºitã
• Respiraþie îngreunatã, cu efecte sonore de pufãit
• Scãderea instinctului de zbor, lipsa pudrajului
Transmitere:
Prin strãnut, salivã sau particule de praf infectate din aer.
Terapie:• Cinci zile de tratament cu antibiotice, apoi cinci zile cu administrare de probiotice (Entrobac) în apa de bãut.
• Se recomandã tratament cu produs combinat, eficient împotriva mai multor boli.
Profilaxie:
• Întãrirea sistemului imunitar
• Asigurarea de aer proaspãt, curat ºi fãrã praf; în voliera închisã se pulverizeazã o datã pe sãptãmânã cu Bio-Air-Fresh.
Salmonella (paratyphus)
Transmitere:
Prin materii fecale, producþii ale guºei („lapte de porumbel”),reproducere (ou infectat), precum ºi prin dispersia în aer a materiilor fecale uscate infectate.
Simptome:
• Diaree (de culoare verzui, cu mucilagii, cu bule de gaze)
• Disfuncþii ale sistemului nervos
• Afecþiuni ale articulaþiilor (aripi spânzurate, ºchiopãtat)
• Ouã nefecundate
Terapie:
o Tratament cu antibiotice minim 10 zile, apoi administrare de probiotice (Entrobac) în apa de bãut
o Dupã aceastã perioadã se poate vaccina efectivul (Colombovac paratyphus)
o Curãþirea sistematicã a volierei, dezinfecþie; se recomandã pulverizarea cuiburilor ºi a podelei cu produse dezinfectante bune absorbante ale umiditãþii (Natural Schlagweiss)
o Se recomandã tratament cu produs combinat, eficient împotriva mai multor boli
Profilaxie:
• Cinci zile tratament cu antibiotice apoi administrare de probiotice în apa de bãut+Multivitamine
• Administrare de preparate cu o reacþie chimicã acidã în apa de bãut, de ex.: sol. Paramyxosil, oþet din mere, extract de usturoi
• Administrarea regulatã a unor preparate probiotice
• Consolidarea sistemului imunitar
Paramixoviroza porumbeilor
Contaminarea cu paramyxoviroza se produce prin contact direct, de pilda, in timpul transportului sau chiar in propria crescatorie, prin cohabitarea unor porumbei sanatosi cu porumbei bolnavi, prin ingerarea hranei sau ingurgitarea apei infectate cu virusurile existente in excretiile sau secretiile (salivare, nazale, bucale ) celor bolnavi, prin inspirarea aerului infectat cu virusuri expulzate la stranutul porumbeilor sau cu praful infectat si ridicat in aer; prin pasarile salbatice purtatoare pasive de virus, de oameni (ce au avut contact cu un porumbel bolnav ) prin incaltaminte, imbracaminte, sau maini; de asemenea, prin asternutul, ustensilele infectate etc.
Caile de patrundere a virusului in organismul porumbelului sunt: mucoasa nazala (nari), mucoasa conjunctivala (ochi), respectiv mucoasa bucala (gura). Agentul cauzal al paramixovirozei porumbeilor se prezinta sub trei forme: tulpini lentogene, adica putin agresive, care nu declanseaza boala, dar pot sa produca in organismul porumbelului o usoara reactie (exemplu tulpina La Sota, folosita la prepararea vaccinurilor ); tulpini mezogene, de virulenta medie, capabile sa declanseze boala si tulpini velogene, foarte virulente, care produc boala in forme grave si cu evolutie rapida. Cu cat tulpina infectata este mai virulenta, cu atat perioada de incubatie va fi mai scurta si evolutia bolii mai grava.
In ceea ce priveste organismul atacat, este clar ca daca acesta se afla in stare de perfecta sanatate, fortele sale de aparare sunt puternice si se vor impotrivi agresiunii virale. Daca insa intervin diferiti factori stresanti, debilitanti, precum diverse parazitoze (ectoparaziti sau endoparaziti), bacterioze sau doar oboseala, consecutiva unor solicitari mari la concursuri, a caror succesiune nu lasa timp de recuperare a potentialului fiziologic, sigur ca un asemenea organism va ceda mai repede atacului agresorului.
Uneori, dupa ce infectia s-a produs prin contact direct in timpul transportului, porumbelul revine acasa aparent sanatos, dar la 24 de ore sau 2-3 zile dupa aceea se constata tulburari nervoase, diaree etc. Explicatia consta in faptul ca infectarea unui organism obosit dupa efort, cu o tulpina de paramyxovirus velogena, a facut ca perioada de incubatie sa fie scurta. Dimpotriva, uneori nici nu se poate stabili exact momentul infectarii, probabil in urma unui transport sau a vizitei unui porumbel pripasit, ce au avut loc cu 3-4 saptamani in urma, cand porumbeii erau in repaos, boala izbucnind abia acum; deci probabil o tulpina mezogena, dar intervenind frigul, umezeala, marea naparlire (care solicita serios organismul), sau vreo boala intercurenta (paraziti intestinali, trichomonoza, coccidioza etc.) au contribuit la slabirea rezistentei organismului si declansarea bolii.
Uneori boala poate sa evolueze latent, subclinic; deci, la porumbelul infectat si chiar excretor de virus, nu apar manifestari de boala; eventual scade usor pofta de mancare, se observa pierderea formei sportive, fara alte semne. Evolutia poate fi acuta, cu sfarsit letal, in cateva zile sau subacuta, cu o perioada care se intinde pe cateva saptamani. Simptomele clinice apar dupa o perioada de incubatie de 3-4 zile sau mai mult (18-20 de zile), si se manifesta diferit si necaracteristic. Obisnuit, debuteaza printr-o usoara rinita (coriza) cu stranuturi, jetaj nazal nesemnificativ, cu tumefierea pleoapelor si lacrimare.
Daca se examineaza cavitatea bucala se poate observa o iritare a mucoasei faringiene Dupa ce virusul incepe sa se multiplice in organism si sa se difuzeze prin curentul sangvin in tot corpul, se constata afectarea starii generale a porumbelului; el devine trist, sta ghemuit, are penele zburlite si apar tulburari digestive, exprimate prin expulzarea fecalelor moi, la inceput diareice, apoase, apoi chiar cu strii de sange.
Concomitent cu diareea, apare o sete pronuntata (pasarea bolnava bea de 4-5 ori mai multa apa decat una sanatoasa) si se reduce pofta de mancare. Starea de abatere se accentueaza si survin si tulburari nervoase manifestate prin contractii ale muschilor gatului si capului, ale aripilor etc., mers ezitant, tulburari de echilibru; la un zgomot, o sperietura, pasarea incepe sa tremure, aceste contracturi se accentueaza si capul este dat pe spate (fig. nr. 5 opistotonus ) sau se produce o torsiune, rasucire a gatului si capului, intai partial, ca apoi treptat sa se produca o rasucire de 180° (fig. nr. 6 torticolis ); uneori apar miscari convulsive ale aripilor, o aripa sau alta se lasa in jos, atarna, se produc pareze care cu timpul se tranforma in paralizii uni- sau bilaterale, instalate la aripi sau picioare . Porumbeii nu mai pot zbura, dar nici nu pot sa mearga; miscarile devin necoordonate, epileptiforme.
Pasarea nu se poate hrani pentru ca neputand sa-si coordoneze miscarile, nu reuseste sa apuce grauntele pe care le-a vazut, si da cu ciocul alaturi. Alteori apar tulburari ale vederii, se observa si o decolorare a irisului, se pare ca urmare a afectarii nervului optic. Printre modificarile produse de virusul paramyxovirozei se mentioneaza si tulburarile de naparlire, care se observa daca boala evolueaza in perioada de crestere a noilor pene, acestea aparand ori prea lungi, ori prea scurte, filiforme, decolorate, cu urme de sange etc.
Uneori, boala evolueaza subclinic, lent, fara manifestari generale, dar cu instalarea tulburarilor nervoase. Ca urmare a diareei profuze, porumbeii se dezhidrateaza si mor prin epuizare, iar cei care supravietuiesc raman tarati, mai ales cu tulburari nervoase, purtatori si eliminatori de virus. De retinut ca porumbeii bolnavi de paramyxoviroza nu prezinta tulburari respiratorii ce se intalnesc la galinaceele bolnave de pseudopesta aviara. Sunt situatii in care se inregistreaza ameliorari si chiar vindecari clinice dupa 2 – 4 saptamani. In general, formele mai usoare (cu mici pareze, diarei ce trec de la sine etc. ) se constata catre sfarsitul evolutiei unui focar de boala, in care porumbeii au fost intre timp vaccinati si virusul si-a pierdut treptat din virulenta. Porumbeii vindecati raman multa vreme purtatori si eliminatori de virus. Prognosticul este favorabil in cazurile in care porumbeii bolnavi isi pastreaza pofta de mancare si, din contra, este grav la cei care nu mananca; prognosticul este insa rezervat la indivizii cu tulburari nervoase accentuate (paralizii ale aripilor, picioarelor). Porumbeii care au avut numai diaree se pot insanatosi, revenindu-si la normal in 4-5 saptamani; dupa intremare, in anul urmator pot fi incercati din nou la concursuri. Daca, totusi, la o triere ulterioara, se constata ca sunt slabi, cu tare evidente, vor fi eliminati. Cei care au avut tulburari nervoase mai usoare se pot remite, insanatosirea lor durand de la 6-8 saptamani la 3 luni. Acestia vor putea fi retinuti doar pentru reproductie, daca sunt de mare valoare sub raportul originii si al performantelor. Singura modalitate de aparare contra paramyxovirozei, si sigura in acelasi timp, o constituie vaccinarea. In cadrul imunoprofilaxiei active antiparamyxovirozei se folosesc mai multe vaccinuri: cu tulpina de virus al bolii de Newcastle sau cu virus al paramyxovirozei porumbeilor; cu virus inactivat, incorporat in emulsie uleioasa sau in apa apa; cu virus viu. Unele vaccinuri se inoculeaza subcutanat sau intramuscular alte vaccinuri se administreaza pe mucoasele conjunctivala si nazala sau in apa de baut, deci pe mucoasa digestiva.
Vaccinurile inactivate, uleioase sau hidrice, administrate pe cale parenterala (in injectii subcutanate sau intramusculare) se absorb lent, intra in torentul sangvin si confera o imunitate care se instaleaza in decurs de 15 -21 de zile, dar este de lunga durata, de 5 -6 sau chiar 12 luni, in functie de tulpina folosita pentru preparare, de varsta pasarilor etc. Porumbeii adulti, se vaccineaza cu vaccin inactivat, uleios „Paramixovacol”, „Nedevac” sau “Columbovac” prin administrare subcutanata in doza de 0,25 ml. Vaccinarea de rapel se face dupa 3 saptamani, iar intretinerea imunitatii se efectueaza din 6 in 6 luni, cu acelasi vaccin si in aceeasi doza, cu o singura inoculare.
Campaniile de vaccinari sunt prevazute in februarie-martie (astfel ca vaccinarile sa se faca cu circa 4 saptamani inainte de perioada de reproductie si apoi cea de concursuri) si in august-septembrie (inainte de a fi in plina desfasurare marea naparlire). La efectuarea vaccinurilor trebuie avut in vedere ca porumbeii sufera actiunea agresoare, stresanta, a mai multor factori care, impreuna, afecteaza rezistenta organismului: sperietura pricinuita de manipulari (prinderea, contentia etc.) si de prezenta unor persoane straine (personal care vaccineaza, ajutoarele etc.) introducerea in cos, socul intepaturii apoi inocularea vaccinului, adica patrunderea in organism a unui corp strain, care produce o reactie dureroasa locala, eventual urmata si de o reactie generala.
Pentru vaccinarea propriu-zisa, ajutorul apuca usor porumbelul, cu miscari blande, dar ferme, il contentioneaza intr-o mana, iar cu cealalta mana il tine de cap, acesta fiind orientat catre pieptul pasarii, ceea ce face ca gatul sa fie usor indoit si degajat. Locul de electie pentru inoculare este in partea dorsala a gatului, la limita dintre treimea mijlocie si inferioara a acestuia. Aici regiunea este mai bogata in tesut conjunctiv lax. Operatorul va indeparta usor penele si va apuca pielea intre degetul mare (police) si aratator(index) si o va ridica usor, formandu-se astfel un fel de buzunar in care se va injecta vaccinul incet, urmarind ca acul sa treaca prin piele cat mai perpendicular pe ea si intotdeauna de la cap spre coada. La inoculare, operatorul va avea grija sa nu traverseze pielea oblic, sa nu injecteze vaccinul intradermic si nici sa nu atinga cu varful acului muschii gatului. Daca vaccinul uleios este injectat intradermic, adica in grosimea pielii, la locul de inoculare se va produce o necroza a pielii sau un nodul in grosimea ei. Daca vor fi atinsi cu varful acului muschii gatului se va produce lezionarea lor. Se va forma in muschi un proces inflamator dureros, eventual si un nodul, care va obliga pasarea sa evite orice miscare a gatului. Din acelasi motiv nu se recomanda sa se faca vaccinarea in regiunea dintre umeri, chiar subcutanat. Aceeasi contraindicatie este si pentru injectarea vaccinului la ceafa, aproape de cap, unde este putin tesut conjunctiv lax si, deci, orice proces inflamator devine foarte dureros.
Dupa introducerea vaccinului, la locul de inoculare, se penseaza cu degetele pielea pentru a grabi inchiderea orificiului format de ac si se va masa usor locul pentru a ajuta difuzarea vaccinului intr-o zona cat mai larga, sub piele. Dupa inoculare, porumbeii nu vor fi lasati sa zboare, cum obisnuiesc unii crescatori sa faca; porumbeii vor fi reintrodusi in cosurile lor, dusi in voliere si tinuti inchisi cateva zile. Acul de injectie se va schimba cel putin la fiecare crescatorie. Intr-o colonie in care a aparut deja boala, acul se va schimba la fiecare porumbel. Unii specialisti recomanda “administrarea vaccinului inactivat prin injectarea lui pe cale intramusculara, atragand atentia ca aceasta trebuie facuta cu deosebita grija”. Vaccinul se inoculeaza in muschii pieptului, la un centimetru de carena sternala si aproximativ la mijlocul lungimii sale. Se va folosi obligatoriu un ac subtire si lung (25 mm lungime si 6-7/10 diametru ), care se va introduce destul de adanc in muschi (cel putin 2cm). Dupa inoculare, locul se maseaza energic pentru a imprastia vaccinul intre fibrele musculare si a opri neintarziat mica hemoragie intotdeauna posibila, prin lezionarea vreunui vas capilar. Acelasi autor recomanda folosirea unei seringi (pentru insulina) gradata fin, deci foarte precisa . Puii si tineretul columbar se vor vaccina cand ajung la varsta de 3 saptamani, (de necesitate se pot vaccina si pui mai mici ) cu vaccin viu Newvac La Sota liofilizat si reconstituit, administrat pe cale oculonazala, instilandu-se fiecarui porumbel 4 picaturi (cate o picatura in fiecare ochi si nara). Daca in timpul instilarii cu picatorul s-a observat ca picatura de vaccin nu a intrat in sacul conjunctival sau nu a fost aspirata pe nara, deci a alunecat, se va pune alta din nou, fara teama de supradozare.
Cunoscand ca porumbelul este mai rezistent decat puiul de gaina, doza pentru porumbel este egala cu 5 doze pentru puiul de gaina; ca atare la reconstituirea vaccinului La Sota, cu numarul de doze de pui-gaina, inscris pe eticheta flaconului, se va adauga diluant de 5 ori mai putin decat este prevazut pentru puii de gaina. De pilda, un flacon de vaccin cu 200 doze pentru pui de gaina, revine pentru 40 porumbei; deci, se va adauga lichid diluant pentru 40 de doze, pornind de la urmatorul calcul: o doza porumbel= 4-5 picaturi; 1 ml diluant are 20 picaturi, respectiv 4 doze de porumbel. Deci, pentru 40 de porumbei se vor adauga 10 ml de diluant.
La tineret, dupa prima vaccinare efectuata prin instilatie oculonazala cu vaccin La Sota, se va face vaccinarea de rapel cu vaccin inactivat, la varsta de 6 saptamani (adica dupa 3 saptamani de la vaccinarea oculonazala) si urmatoarea, la varsta de 10-12 saptamani (deci la un interval de 4-6 saptamani de la precedenta). Vaccinul inactivat se administreaza exact ca la adulti, in injectii subcutanate, in doze de 0,20 ml, in regiunea dorsala a gatului la limita dintre treimea mijlocie si inferioara a gatului. intretinerea imunitatii se face in continuare la fel ca la adulti, cate o vaccinare din 6 in 6 luni, in cadrul campaniilor de vaccinari obligatorii. Este singura cale de aparare contra infectiei cu paramyxovirus, tinand seama de circulatia destul de mare a porumbeilor (antrenamente, concursuri, expozitii in tara si strainatate etc.), contaminarea facandu-se mai ales in timpul sezonului de zboruri. Infectia nu poate fi eradicata atata timp cat raman rezervoare de virus: porumbei domestici nevaccinati, pasari salbatice etc. In general, vaccinul administrat corect nu da complicatii, iar accidentele sunt extrem de rare. Vaccinul viu La Sota nu produce modificari in starea generala a porumbelului. Uneori insa se pot observa, a doua zi dupa vaccinare usoare conjunctivite sau mai ales rinite (corize), trecatoare.
La administrarea vaccinurilor inactivate se constata a doua zi dupa inoculare o reactie generala exprimata prin stare de tristete (abatere) care insa dureaza 24-48 ore. La injectarea subcutanata a vaccinului uleios uneori la locul de inoculare se formeaza, printr-o reactie inflamatorie cu necroza, un granulom, care in timp se reduce putin, ramanand totusi un nodul fibros; dupa cateva saptamani, acesta se enucleaza spontan; alteori, printr-o simpla incizie a pielii, se elimina. Formarea nodulului constituie un semn ca antigenul viral nu s-a resorbit in totalitate si formarea anticorpilor este mai slaba. Acesti noduli pot fi atribuiti: a) naturii adjuvantilor uleiosi sau altor substante prezente in vaccin; b) unor greseli de tehnica de lucru (injectarea intradermica, injectarea cu lezionarea superficiala a muschilor gatului); c)lipsei de sterilizare a acelor de injectie, prilej cu care se pot inocula stafilococi, colibacili, bacterii piogene etc.; d) prezentei agentilor patogeni ai trichomonozei, a infectiei cu herpesvirus etc. in organismul porumbeilor, care se pot reactiva.
Accidentele postvaccinale sunt destul de rare. Cele mortale se produc fie din cauza unui stop cardiac, ca urmare a fricii puternice la unii porumbei prea emotivi, fie ca urmare a patrunderii intamplatoare a acului de injectie intr-un vas de sange si a injectarii unei cantitati mici de vaccin uleios care intra in torentul sangvin si produce o embolie urmata de sincopa cardiaca. Alteori unii porumbei pot sa moara a 2-a, a 3-a zi de la vaccinare; aceasta se intampla la indivizii cu afectiuni grave ale ficatului (degenerescenta), rinichilor (nefrita) declansate ca urmare a actiunilor stresante mai sus aratate. Din pacate, asemenea afectiuni se intalnesc la porumbei, mari performeri, la care organismul a fost solicitat deseori la maximum si care, pentru a face fata eforturilor, au consumat prea multe leguminoase. Se intalnesc destul de rar socuri anafilactice, sensibilizare provocata de o vaccinare precedenta.
Pentru a preveni complicatiile, necazurile post-vaccinale, se recomanda, inainte de a efectua vaccinarile in crescatorie, sa se verifice starea de sanatate a porumbeilor, prin examene de laborator si intregul efectiv va fi supus unor tratamente de rutina: deparazitare (daca este cazul), dehelmentizare, antitrichomonozic, contra coccidiozei etc. inainte de vaccinare, daca se constata un microbism de adapost mai accentuat, se pot administra, in apa de baut, timp de 3-5 zile, antibiotice. Daca aceste tratamente nu s-au facut de curand, cel putin tratamentul contra trichomonozei se face cu 3 zile inainte si 3 zile dupa vaccinare. Pentru a preveni socul anafilactic si a atenua socul emotiv se va administra, in ziua vaccinarii si a 2-a zi dupa vaccinare, aspirina in apa de baut, in doza de un comprimat la 1 litru de apa. In perioada prevaccinala si 2-3 zile dupa vaccinare, se vor administra complex vitaminic, in special vitaminele C si complex B (drojdie de bere) si saruri minerale.
